Dr. Georgiana Milea
Electrofiziologia vederii se preocupă cu funcția aparatului vizual și are o utilitate practică foarte mare în oftalmologia pediatrică. Studiile de electrofiziologie oferă date despre calitatea și performanțele vizuale, iar metodele de examinare sunt sigure și pot fi folosite la orice vârstă.
Ce sunt studiile de electrofiziologie?
După expunerea la un stimul luminos, celulele retiniene generează o mică diferență de potențial, un impuls electric. Aceste impulsuri foarte fine ajung la nivelul pielii și suprafeței oculare și pot fi detectate și înregistrate cu ajutorul unor electrozi. Înregistrările oferă informații valoroase despre starea retinei sau a nervului optic. În funcție de caz și de care parte a aparatului vizual vrem să o examinăm, există trei metode:
Electroretinograma (ERG) - oferă informații despre celulele fotoreceptoare (conuri și bastonașe). Electrozii sunt plasați la nivelul pielii, cât mai aproape de cornee. La pacienții complianți se pot folosi electrozi de tip lentilă de contact. ERG necesită administrare de picături pentru dilatarea pupilei și o perioadă de adaptare la întuneric între 10-20min.
Potențiale Evocate Vizual (PEV) - studiază transmiterea impulsului electric de-a lungul nervului optic până la creier (cortexul vizual). Electrozii sunt plasați pe pielea scalpului, unul în creștet și celălalt în regiunea occipitală. Pentru o înregistrare cât mai precisă, se folosesc electrozi implantabili de tip ac, care nu produc disconfort, însă sunt în general evitați la copii. Stimulul luminos este de tip flash sau pattern, ca o tablă de șah.
Electrooculograma (EOG) - măsoară potențialul electric subretinian (al epiteliului pigmentar retinian), prin electrozi plasați pe pleoapă. Este o examinare folosită rar în cazul copiilor, deoarece presupune menținerea atenției pentru circa 30min, timp în care pacientul privește alternativ către două surse de lumină.
Când sunt indicate ERG/PEV?
ERG se folosește în oftalmologia pediatrică în principal pentru diagnosticul distrofiilor retiniene ereditare. Ea poate fi efectuată la copiii mici fără sedare, însă necesită imobilizare pe perioada examinării. Exemple de boli oculare ce pot fi diagnosticate cu ajutorul ERG: retinopatia pigmentară, distrofia progresivă a conurilor, acromatopsia, amauroza congenitală Leber. Aceste boli se însoțesc de scăderea vederii și uneori de un prognostic vizual rezervat.
Examinarea PEV este rapidă și poate fi folosită la copiii non-verbali în scopul estimării acuității vizuale, acolo unde există suspiciuni de ambliopie profundă. Această metodă specială se numește Sweep PEV și se poate efectua la sugarii de peste 6 luni, la recomandarea medicului oftalmolog pediatru. Se consideră că sub această vârstă cortexul vizual este prea imatur pentru a obține un rezultat relevant. De asemenea, prin PEV se poate diagnostica albinismul oculo-cutanat - o boală genetică rară ce asociază malformații cutanate și oculare, printre care și modificări ale traseului fibrelor nervilor optici.
Ce trebuie să știm înainte de a face ERG/PEV?
Înainte de a efectua un studiu de electrofiziologie este necesară examinarea copilului de către un medic oftalmolog pediatru. ERG, PEV și Sweep PEV se pot face și în țara noastră, doar la recomandarea medicului specialist. Este important ca medicul să cunoască istoricul pacientului, deoarece anumite afecțiuni pot contraindica examinarea (de ex. epilepsia fotosensibilă).
Este foarte important ca examinarea să aibă loc într-un mediu calm și confortabil pentru copil. Programarea se face într-un moment al zilei în care copilul este bine dispus și odihnit, fapt care contribuie nu doar la colaborare, ci și la acuratețea rezultatelor. Pielea pe care vor fi aplicați electrozii trebuie să fie curată, uscată și degresată, de aceea se recomandă o toaletă prealabilă și evitarea cremelor pe pleoape în ziua examinării. Pentru PEV este necesară purtarea ochelarilor proprii, dacă este cazul.
Testele de electrofiziologie vin în completarea altor metode de examinare. În funcție de contextul clinic, un rezultat anormal va necesita investigații suplimentare (teste genetice, neuroimagistice, metabolice etc.). Diagnosticul precoce va ajuta întotdeauna la oferirea suportului de care familia are nevoie.
