Lector Univ. Dr. Viviana Elian
Obezitatea a atins proporţii epidemice la nivel mondial cu peste 1 miliard de adulţi supraponderali, şi peste 475 de milioane obezi, conform estimărilor IASO/IOTF în anul 2010¹.
Scăderea în greutate prin îmbunătăţirea stilului de viaţă, asociat sau nu cu farmacoterapie, poate produce scăderi substanţiale ale riscului cardio-vascular şi metabolic.
O scădere în greutate de 5-10% din greutatea iniţială este considerată un succes la nivel individual2. În ceea ce priveşte programele de scădere în greutate, succesul constă într-o aderenţă de cel puţin 80% din pacienţii înrolaţi prezenţi la un an şi din ei 75% să fi scăzut cel puţin 5% din greutate şi 50% cel puţin 10% din greutate.
Numeroase studii au demonstrat efectele benefice ale scăderii în greutate pe hiperglicemie, profilul lipidic şi tensiunea arterială.
La pacienţii cu diabet zaharat tip 2, o scădere în greutate de 10% duce la scăderea glicemiei a jeun cu 36-54 mg/dl şi a hemoglobinei glicozilate cu 1%, prin ameliorarea sensibilităţii la insulină; eficacitate comparabilă cu unele antidiabetice orale. Scăderea în greutate majoră ce succede intervenţiile de chirurgie bariatrică (peste 30% din greutatea iniţială) poate duce chiar la normalizarea glicemiei la 80% din diabetici3.
Scăderi mai mici în greutate s-au dovedit totuşi utile în prevenţia apariţiei diabetului zaharat la supraponderali şi obezi. Date din studiul Framingham au arătat că riscul de diabet zaharat scade la jumătate la pacienţii care au scăzut peste 6,8 kg din greutatea iniţială4. În acelaşi studiu, scăderea în greutate de 2,3 kg pe parcursul a 16 ani s-a asociat, atât la femei cât şi la bărbaţi, cu o reducere de 40-50% a riscului cardio-metabolic conferit de tensiunea arterială sistolică, trigliceridemie, hipercolesterolemie, HDL scăzut şi glicemie5. Cele mai mari modificări în nivelul trigliceridelor, a colesterolului şi a LDL-ului au fost înregistrate în primele 4-8 săptămâni de dietă, iar pentru a menţine aceste modificări a fost necesară menţinerea scăderii ponderale de 5% în cazul trigliceridelor şi de 10% în cazul colesterolului6.
Există studii care sugerează că scăderea în greutate scade şi nivelurile tensiunii arteriale. The Trial of Hypertension Prevention Phase II a arătat existenţa unei relaţii doză-răspuns între scăderea în greutate şi tensiunea arterială, o scădere medie de 8,8 kg asociindu-se cu o reducere de 7 mmHg a TA sistolice şi de 5 mmHg a TA diastolice la 18 luni. Mentinerea scăderii în greutate a însemnat menţinerea scăderii TA. În ceea ce priveşte scăderea TA în urma intervenţiilor de chirurgie bariatrică, aceasta s-a dovedit de scurtă durată, în maxim 7 ani modificarea iniţială a dispărut.
Toate complicaţiile obezităţii pot fi ameliorate printr-o scădere ponderală adecvată. O scădere de 10% din greutatea iniţială poate normaliza funcţia hepatică la pacienţi cu steatoză hepatică, iar o scădere de 30% a greutăţii pacienţilor cu obezitate morbidă poate îmbunătăţi calitatea vieţii la pacienţii care suferă de sindromul de apnee în somn.
În ceea ce priveşte reducerea mortalităţii există studii care au demonstrat că scăderea de durată în greutate cu 5% poate scădea mortalitatea de orice cauză cu 20% la pacienţi supraponderali şi obezi, mortalitatea datorată diabetului cu 10% şi mortalitatea datorată cancerului cu 40%.
În concluzie, o scădere în greutate de 5-10% determină7:
• Îmbunătăţirea sensibilităţii la insulină
• Scăderea progresiei toleranţei alterate la glucoză spre diabet zaharat tip 2
• Scăderea glicemiei şi a HbA1c la diabetici
• Scăderea nivelurilor trigliceridelor
• Reducerea LDL colesterolului
• Îmbunătăţirea funcţiei hepatice
• Scăderea tensiunii arteriale
• Scăderea riscului cardio-vascular
• Scăderea mortalităţii.
Bibliografie
1[***http://www.iaso.org/iotf/obesity/obesitytheglobalepidemic/]
2 Klein S. Outcome success in obesity. Obesity Research 2001; 9(SPPL4),354s-8s
3 Pories WJ, Swanson MS, MacDonald KG et al. Who would have thought it? An operation proves to be the most effective therapy for onset dibetes mellitus. Anals of Surgery 1995; 222,339-50
4 Moore LL, Visioni AJ, Wilson PW et al. Can sustained weight loss in overweight individuals reduce the risk of diabetes mellitus? Epidemiology 2000; 11,269-73
5 Wilson PW, Kannel WB, Silbershatz H et al. Clustering of metabolic factors and coronary heart disease. Archives of Internal Medicine 1999; 159,1104-9
6 Rossner S, Sjostrom L, Noack R et al. Weight loss, weight maintenance, and improved cardiovascular risk factors after 2 years treatment with orlystat for obesity. Obesity Research 2000; 8,49-61
7 Wiesner S, Jordan J. Managing obesity: General Approach and Lifestyle Intervention in Williams G and Frughbeck G - Obesity, Science to practice, Ed Wiley Blackwell, 2009, p391-411
