Psiholog Fulop Cristina
Empatia și capacitatea de a fi prezent psiho-emoțional într-o relație, oricare ar fi tipul acesteia, sunt cu siguranță condiții esențiale pentru o bună funcționare a relației respective. Este adevărat de asemenea că, în funcție de relație, complexitățile nivelelor sunt diferite și adecvarea este necesară, influențând calitatea feedback-urilor.
Reamintesc că, în orice relație, există trei instanțe: cei doi protagoniști ai relației și relația dintre ei (al treilea element). Toate aceste elemente sunt într-o continuă dinamică și evoluție, ceea ce reclamă nevoia prezenței permanente, respectiv, atenție și investiții de resurse. Simpla existență a relației și/sau proximitatea fizică a celor doi, nu asigură și nici nu implică automat prezența psiho-emoțională sau securitatea de investiție, așa cum prea adesea se presupune. Dat fiind dinamica despre care aminteam, sentimentele sunt importante neîndoielnic, însă efortul investit pentru funcționare nu este deloc de neglijat sau neimportant. Aud deseori opinii care susțin de exemplu, despre relația de cuplu că, dacă există dragoste, niciun alt efort nu mai este de utilitate. Mai mult decât atât, aceiași susțin și că necesitatea efortului este chiar dovada că nu există iubire, că atunci când doi oameni se iubesc, aceasta este suficient și totul va funcționa foarte bine. Este oare adevărat? Din păcate, nu…
Relațiile sunt “entități vii” de care trebuie să avem grijă, amândoi cei implicați. Dacă doar unul dintre cei doi investește și se implică, cu timpul, va acumula frustrări și nemulțumiri, ceea ce de asemenea, va determina deteriorarea relației. Echilibrul investiției se menține, având grijă ca cei doi protagoniști să fie atenți și la propria persoană, și la partenerul de relație, dar și la relația dintre ei.
Simplu spus, o relație este un schimb de feedback-uri. Revenind la empatie însă - pe care o definim ca fiind tendința de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, realitatea interioară a altei persoane - este bine de știut că aceasta este parțial exersabilă, așa încât, experimentarea cognitivă a unei realități prezente ne poate îmbunătăți performanța de a înțelege “lumea” din perspectiva altuia. Pentru asta însă, este obligatorie ancorarea în realitatea trăită împreună cu “un altul”, cu tot ce presupune “a fi aici și acum”, de la gesturi simple și atitudini comune, până la comportamente complexe și planuri despre (și pentru) relație, pe care le elaborăm împreună.
Un alt aspect important pentru relație este despre a identifica preocupări și obiective comune, care îi aduc împreună pe protagoniști și îi ajută să împărtășească și să împartă experiențe. Indiferent despre ce relație este vorba, chiar și în cea mai simplă, existența unei direcții comune înspre care cei doi privesc, este determinantă pentru buna funcționare a relației.
Așadar, vă rog, luați-vă un răgaz să reflectați la realitățile relațiilor dumneavoastră și poate, pentru o mai bună dinamică și o plus valoare pe care o puteți adăuga, identificați ce puteți modifica chiar acum…
