14
None

Tulburări de pigmentare cutanată (1)


Hiperpigmentarea reprezintă o tulburare de pigmentare cutanată care presupune  accentuarea culorii naturale a pielii, de obicei datorită unei depuneri crescute de melanină în epiderm și/sau derm. Deși nepericuloase, hiperpigmentările pot provoca deformări cosmetice semnificative, devenind o povară psihosocială importantă. De aceea, acestea reprezintă unul dintre cele mai frecvente motive de adresare către medicul dermatolog.

Culoarea tegumentului este determinată în principal de cele două tipuri de melanină: eumelanina (negru-maro) și feomelanina (galben-roșie). În majoritatea cazurilor, hiperpigmentarea cutanată este cauzată de depunerile crescute de melanină în straturile epidermului și/sau în derm. Aceste anomalii pot fi determinate atât de factori dobândiți, cât și de factori genetici.

Efelidele (pistrui)
Efelidele, numite popular și “pistrui” se prezintă sub forma unor macule bine delimitate, hiperpigmentate de mici dimensiuni (2-4mm), debutând în copilărie pe zonele foto-expuse. Aceste leziuni nu prezintă risc de transformare malignă.

Lentigo simplex
Aceste leziuni se prezintă sub formă de macule rotund-ovalare, bine delimitate, de culoare brun, brun închis, cu diametre mai mici de 5 mm. Apar ca rezultat al activității melanocitare crescute, fără o predilecție pentru zonele expuse la soare.

Lentigo solar
În contrast, lentigo solar apare doar pe zonele foto-expuse, incidența lor crescând cu vârsta. Apar în special în zonele cu cea mai mare expunere cumulativă (față, parte superioară trunchi, mâini, antebrațe). Pot apărea și la copii cu fototip deschis ca urmare a expunerii semnificative la soare, în special după arsuri solare severe. Se prezintă sub forma unor macule de culoare brun deschis, brun închis, adesea cu margini neregulate, cu dimensiuni variind de la câțiva milimetri până la peste 1 cm în diametru.

Hiperpigmentarea maturațională
Hiperpigmentarea tegumentelor de la nivelul feței se observă, de regulă, la persoanele adulte cu fototipuri închise. Acest fenomen presupune accentuarea pigmentării pielii mature și expuse la radiații UV, nefiind asociat cu leziunii inflamatorii anterioare. Apare, de regulă, la nivelul feței, fețele dorsale ale mâinilor, ca urmare a foto-expunerii cronice.

Hiperpigmentare periorbitală
Hiperpigmentarea periorbitală apare frecvent la inidvizii sănătoși. Acest tip de discromie apare, de regulă, bilateral, afectând fie pleoapele superioare, fie pe cele inferioare, fie ambele, uneori extinzându-se și la nivelul piramidei nazale. Este mai întâlnită la persoanele cu fototiuri închise, afectând ambele sexe în mod egal.

Melasma
Aceasta este o afecțiune cronică, recurentă care afectează, în special, femeile de vârstă reproductivă, adesea cauzată de melanocite hiperfuncționale care depun excesiv melanină în epiderm și derm. Factorii de risc includ predispoziția genetică, expunerea la lumina soarelui, fototipul pielii și factorii hormonali. Melasma se prezintă din punct de vedere clinic ca macule și plăci de culoare maro deschis - maro gri la nivelul tegumentelor foto-expuse. De asemenea,  recăderile pot apărea ca rezultat al expunerii la radiațiile UV.

Hiperpigmentarea postinflamatorie
Hiperpigmentarea postinflamatorie (PIH) este o afecțiune caracterizată prin producția excesivă de melanină ca răspuns la inflamația cutanată. Apare la toate fototipurile, însă intensitatea hiperpigmentării se corelează pozitiv cu acestea. PIH apare ca rezultat al excesului de melanină sau distribuția anormală a acesteia în epiderm și/sau derm. Fenomenul poate fi provocat de factori exogeni precum arsuri, radioterapie, fototoxicitate sau post tratamente laser, peeling chimic, sau de factori endogeni, ce includ acneea vulgară, dermatita atopică, lichen plan, psoriazis, dermatită de contact iritativă sau alergică. Clinic se prezintă sub formă de macule sau plăci hiperpigmentate a căror nuanță depinde de localizarea pigmentului în exces. Astfel, prezența pigmentului în straturile superficiale se manifestă printr-o nuanță maro închis, în timp ce prezența acestuia în profunzime creează un aspect gri închis sau gri-albăstrui.

Tratamentul hiperpigmentării
Terapia topică, incluzând creme și loțiuni aplicate pe piele, reprezintă cea mai frecventă opțiune de tratament pentru hiperpigmentare. Utilizarea terapiei combinate, în care mai multe tratamente topice sunt administrate concomitent, s-a dovedit a fi cea mai eficientă abordare în managementul hiperpigmentării.
Expunerea la radiațiile ultraviolete (UV) constituie principala cauză a hiperpigmentării. Astfel, cel mai eficient tratament preventiv pentru hiperpigmentare include utilizarea zilnică a produselor de protecție solară SPF50+ cu spectru larg și purtarea îmbrăcămintei adecvate pentru protecția solară.
Printre tratamentele topice disponibile fără prescripție medicală se numără: produse de îngrijire pe bază de retinol, acid azelaic, vitamina C, vitamina B3 (niacinamidă), acid kojic, acid salicilic, acid glicolic, tiamidol, arbutin și acid tranexamic. Aceste substanțe activează procese de depigmentare prin diverse mecanisme, inclusiv inhibarea sintezei melaninei și promovarea turnover-ului celular.
În plus, există și alte opțiuni de tratament mai avansate care includ creme de iluminare prescrise, ce conțin hidrochinonă, tretinoin, steroizi topici sau combinații ale acestor ingrediente. Procedurile dermatologice, cum ar fi peelingurile chimice sau terapiile cu laser, oferă alternative eficiente pentru gestionarea hiperpigmentării, în special în cazurile refractare la tratamentele topice convenționale.
Continuare în numărul viitor

Comentarii


Pentru a putea preveni atacurile de securitate de tip spam, avem nevoie să stocăm datele pe care le-ați introdus și ip-ul dumneavoastră în baza de date. Aceste date nu vor fi folosite în alte scopuri decat prevenirea atacurilor. Sunteți de acord să stocăm aceste date ?
Notă : Comentariile pot fi adăugate doar în cazul în care v-ați dat acordul pentru stocarea datelor

Introduceti textul din imagine
captcha