Vitamina D, vitamină liposolubilă sintetizată în organism sub acțiunea razelor ultraviolete și existentă în unele alimente, are un rol important în homeostazia calciului. Efectul său principal este de creștere a absorbției intestinale a calciului și fosforului, esențiale în procesul de mineralizare osoasă. Concomitent intervine și în mineralizarea normală a matricei proteice, stimulând sinteza de osteocalcină.
Receptori pentru vitamina D au fost descoperiți și la nivelul celulelelor sistemului imun, sugerând ipoteza că vitamina D ar putea modula funcția imună cu potențial de a influența riscul de apariție sau evoluție a bolilor autoimune. Aceasta modulează funcția neuromusculară, metabolismul glucozei, precum și o serie de gene ce codifică proteine reglatoare ale proliferării celulare.
Dozele zilnice necesare menținerii unui nivel optim de vitamina D variază în funcție de vârstă, de obicei fiind cuprinse între 600 și 2000 UI/zi.
Deficitul de vitamina D este întâlnit în special la vârstnicii instituționalizați (reducerea capacității de sinteză a vitaminei D la nivelul pielii, reducerea timpului de expunere la soare, dietă inadecvată). Studiile recente demonstrează însă o prevalență destul de ridicată a deficitului de vitamina D și în rândul adulților tineri sănătoși.
Alți factori de risc sunt reprezentați de concentrația crescută de melanină în epidermă, malabsorbtia grăsimilor, obezitate.
Procesele normale care se desfășoară la nivelul osului și mențin starea funcțională normală a acestuia depind și de structura și de funcția normală a musculaturii scheletice. Aceasta asigură echilibrul și tonusul postural care determină reducerea riscului de cădere. Vitamina D are rol și în dezvoltarea și creșterea normală a fibrelor musculare, nivelele inadecvate de vitamina D reducând forța musculară și cauzând slăbiciune musculară.
Tratamentul deficitului de vitamina D reduce riscul de fracturi de șold și fracturi non vertebrale. O metaanaliză a 6 studii clinice însumând 49.282 de vârstnici a pus în evidență că suplimentarea cu vitamina D (400 IU sau 800 UI/zi) și calciu (800 mg/zi sau 1.200 mg/zi) pe un termen mediu de 5.9 ani, a redus riscul pentru orice tip de fractură cu 6% și riscul de fractură de șold cu 16%.
O altă metaanaliză (Boonen) raportează că suplimentarea de vitamina D și calciu reduce cu 18% riscul de fractură de șold la femei postmenopauză și bărbați peste 50 ani. Majoritatea trial-urilor demonstrează o eficiență a efectului antifractură pentru doze de 800 UI vitamina D3 /zi.
Rezultatele metaanalizei Bischoff-Ferrari, evaluând eficacitatea vitaminei D în prevenția fracturilor de șold și non vertebrale la persoane peste 65 de ani, a arătat o protecție eficientă dependentă de doză. În această metaanaliză, dozele peste 400UI/zi, independent de administrarea de calciu, au redus riscul de fractură cu cel puțin 20% la persoane peste 65 de ani.
Tratamentul deficitului de vitamina D a dovedit că îmbunătățește densitatea minerală osoasă. O analiză a Third Național Health and Nutrition Examination Survey (NHANES III) a arătat o corelație pozitivă între nivelele circulante de 25(OH)D și densitatea minerală osoasă.
Suplimentarea de vitamina D este asociată cu reducerea riscului de cădere și ameliorarea forței musculare la vârstnici (reducere a căderilor cu aproape 22%).
Pe lângă efectele vitaminei D în reumatologie, patologia oncologică, afecțiunile cardiovasculare, diabetul zaharat, scleroza multiplă și, în ultimii ani, infecția cu virusul SARS COV 2, sunt de asemenea influențate pozitiv de nivelele de vitamina D.
În concluzie, vitamina D rămâne un element important în tratamentul osteoporozei, reprezentând de asemenea o medicație adjuvantă utilă în diverse alte patologii.