Prof. Univ. Dr. Viorela Enăchescu
Practica ultrasonografiei mamare este atributul medicului cu atestat în ultrasonografia generală, conform curriculei de pregătire, dar sub influența majoră a experienței clinice, în cadrul unui număr mare de specialități care examinează sânul, a patologiei mamare examinate, a echipamentului utilizat și nu în ultimul rând, a tehnicii ultrasonografice folosite.
Țintit, pacienta, în mod obișnuit, se adresează medicului oncolog, endocrinolog sau ginecolog, dar nu puține sunt situațiile când medicul de familie, medicul internist, radiolog și din alte specialități cu atestat în ultrasonografia generală se pot confrunta cu solicitarea sau oportunitatea examinării ultrasonografice a glandei mamare. Astfel, pacientele femei și mai rar (dar de cele mai multe ori în situații severe) pacienții bărbați se adresează medicilor din diverse specialități semnalând:
- Durere la nivelul glandei mamare, difuză sau localizată;
- Mărirea de volum a unui sân;
- Constatarea unei secreții mamelonare;
- Autopalparea unui nodul mamar, dureros sau nu;
- Antecedente de cancer mamar în familie;
- Control ecografic după un traumatism mamar recent sau îndepărtat;
- Control ecografic, fără simptomatologie, în perioada menopauzei;
- Control ecografic general – preventiv – de obicei solicitat la nivel cervical, mamar și abdominal.
Integrând ultrasonografia examenului clinic, după prima motivație a examenului adusă de pacient, fiecare medic practician al ultrasonografiei mamare este dator să răspundă la câteva întrebări:
1. Se constată modificări difuze sau focale la nivelul glandelor mamare?
2. Se identifică un nodul circumscris, chistic sau solid?
3. Nodulul solid are caractere sugestive pentru benignitate sau malignitate în ultrasonografia convențională și mai recent în elastografie?
4. Se identifică adenopatii axilare? Cu caractere de benignitate sau malignitate?
5. În toate cazurile în care se constată procese focale solide, cu deosebire a celor susceptibile de malignitate, se extinde examenul ecografic la nivel hepatic și (recomandabil) la nivelul întregului abdomen.
6. Dacă sunt leziuni cert maligne se examinează obligatoriu și cavitățile pleurale prin examinare transtoracică.
7. Eventuale recomandări pentru alte examinări imagistice – ecografie-second opinion, elastografie cu echipament performant, radiografie toracică, CT/RMN. În privința mamografiei, recomandăm ca indicația să fie stabilită de către oncolog, endocrinolog sau imagist.
8. Recomandări pentru consulturi de specialitate (directe – oncologie, endocrionologie, ginecologie, chirurgie sau conexe – neurologie, pneumologie, recuperare) și specialitatea către care se referă pacientul.
Indiferent de simptomul indicat, examenul se desfășoară sistematic la nivelul întregii glande, bilateral și la nivelul regiunilor axilare bilateral, pentru a constata sau exclude și eventuale procese focale asimptomatice.
Majoritatea tumorilor benigne, și în special fibroadenoamele, prezintă criterii ecografice tipice, care permit diferențierea acestora de neoplasme. Cancerul mamar poate îmbrăca numeroase aspecte ecografice. Extensia examenului ecografic la nivelul abdomenului încheie de obicei examenul mamar într-un cabinet de consultații clinice.
Este de precizat, în cele din urmă, că este corect și deontologic ca pacientul să fie trimis și la alte consulturi (la medici din specialități conexe), nefiind recomandabilă decizia singulară a primului examinator.
