Redactia Saptamana Medicala
Anda Gabriela Militaru, Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș Timișoara; Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara
Marius Militaru, Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș Timișoara; Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara
Daniel Florin Lighezan, MD, PhD, Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș Timișoara; Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara
Fibrilația atrială (FA), este considerată cea mai frecvent întâlnită aritmie cardiacă și se asociază cu un risc crescut de: accident vascular cerebral (AVC), tromboembolism, insuficiență cardiacă (IC) și cu creșterea numărului de reinternări în spital, ale pacienților care prezintă această aritmie.
Fibrilația atrială, reprezintă în continuare o provocare pentru medici, pacienţi şi pentru sistemele de sănătate de la nivelul întregului glob. Complexitatea mecanismelor întâlnite în FA, necesită o abordare multidisciplinară.
În ultimii ani, s-au înregistrat progrese importante în diagnosticul şi managementul FA, de aceea disponibilitatea instrumentelor de screening pentru FA este într-o creştere rapidă, astfel încât este nevoie să cunoaștem aceste metode foarte utile înstabilirea tipurilor depacienți la care acestscreening să fie benefic.
În ceea ce privește Diabetul zaharat (DZ) de tip II, acesta este unul dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice medicale, iar studiile au arătat că și prevalența acestuia este într-o continuă creștere. Se preconizează că până în 2035,numărul pacienților cu DZ va crește la 592 de milioane.
Studiile care au evaluat pacienții cu DZ si FA, au arătat că DZ este frecvent asociat cu FA. Este foarte greu de precizat dacă diabetul afectează în mod direct țesutul atrial și contribuie la apariția FA, sau dacă sunt implicate mecanisme diferite, inclusiv: boală coronariană, hipertensiune arterială (HTA), sau este vorba despre activitatea anormală a sistemului nervos autonom.
FA este cea mai intalnită tulburare de ritm cardiac la pacienţii cu DZ. Se prevede că 1 din 4 persoane, cu vârsta de 40 de ani, o sa fie diagnosticată cu FA la un moment dat.
De asemenea este cunoscut faptul că FA este o boală progresivă, care poate debuta sub formă de episoade paroxistice, care ulterior pot deveni episoade frecvente, iar la un anumitmoment FA poate deveni o aritmie permanentă.
Managementul pacienţilor cu FA se bazează pe o coordonare şi o îngrijire individualizată a acestor pacienți incluzând: utilizarea medicamentelor necesare pentru cardioversie, controlul frecvenței ventriculare, proceduri electrofiziologice de ablație, scopul fiind de a oferiun tratament optimizat şi a îmbunătăţi prognosticul pacientului cu FA.
DZ este considerat una dintre cele mai frecvente afecțiuni medicale cronice și este demonstrat faptul că reprezintă un factor de risc important în dezvoltarea FA. Prezența diabetului la pacienții cu FA, se asociază cu creșterea incidenței de apariție a simptomelor, dar și cu creșterea mortalității cardiovasculare și cerebrovasculare.
FA reprezintă un factor de risc major pentru dezvoltarea unui AVC. Riscul de AVC la pacienții cu FA crește odată cu vârsta: conform studiilor existente până în prezent, riscul este de 1,5% la persoanele cu vârsta între 50-59 de ani, respectiv 23,5% lapersoanele cu vârste cuprinse între 80 și 89 de ani. FA crește riscul de evenimente vasculare cerebrale de 5 ori sipoate să fie responsabilădeaproximativ 15-20 % din toate AVC– urile de la nivel național.
Persoanele cu FA, cu o durată a DZ de 3 sau mai mulți ani de la diagnostic, au avut de 1,74 ori mai multe AVC decât cele cu DZ de durată mai scurtă.
Incidența dezvoltării accidentului vascular ischemic, după un an de la declanșarea FA, este independent de tipul de FA. Totuși incidența a fost mai mare la pacienții care au prezentat episoade de FA paroxistică, urmată de cei care au FA permanentă, iar cel mai scazut procent a fost observant la pacienții care au prezentat FA persistentă.
Incidența AVC este mai crescută la persoanele cu vârsta peste 65 de ani, iar 51% dintre barbați si 53% dintre femeile sub 65 de ani, care au suferit un AVC mor în decurs de 8 ani, de la eveniment. De asemenea timpul de recuperare dupa un AVC depinde de severitatea acestuia, iar 50-70% dintre pacienții, care reușesc să supraviețuiască unui AVC, își recapătă independența funcționalădupa 3 luni de la eveniment.
DZ este un factor de risc independent pentru FA. Aparitia FA este de cel puțin de două ori mai frecventă la pacienții cu DZ, în comparație cu persoanele care nu au DZ. Odată cu creșterea severității complicațiilor microvasculare de tipul (boală renală, retinopatie) incidența FA crește. Ambele tipuri deDZ:tip 1 șitip 2, sunt factori de risc pentru declanșarea unui AVC.FA este mai frecventă in rândul barbaților, față de femei, iar incidența crește semnificativ o dată cu înaintarea în vârstă. Studiiledemografice, sugerează o triplare a incidenței apariției FA, în rândul populației, în următorii 40 de ani.
