As. Univ. Dr. Anca Elena Duduveche
Descoperirea Helicobacter pylori de către Barry J. Marshall și J. Robin Warren în 1982 a transformat fundamental înțelegerea noastră asupra infecției cu Helicobacter pylori și le-a adus Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2005. Înainte de munca lor inovatoare, stomacul era considerat pe scară largă un mediu steril datorită condițiilor sale dure acide, iar boala ulcerului peptic a fost atribuită în primul rând stresului, factorilor dietetici și secreției excesive de acid gastric.
Acum Helicobacter pylori este recunoscută ca una dintre cele mai frecvente infecții bacteriene la nivel mondial, afectând aproximativ 50% din populația globală, cu variații considerabile în prevalență între regiuni și grupuri socioeconomice.
Semnificația clinică a Helicobacter pylori constă în relația sa cauzală cu diferite afecțiuni gastrointestinale. Este agentul etiologic primar al gastritei cronice active și este puternic asociat cu boala ulceroasă peptică, cu aproximativ 95% din ulcerele duodenale și 85% din ulcerele gastrice atribuite infecției cu Helicobacter pylori (4). Mai mult, Helicobacter pylori a fost clasificat drept cancerigen de clasa I de către Agenția Internațională pentru Cercetare a Cancerului din cauza rolului său în patogeneza adenocarcinomului gastric și a limfomului MALT.
În ciuda potențialului său patogen, majoritatea indivizilor infectați rămân purtători asimptomatici, reflectând interacțiunea complexă dintre factorii de virulență bacteriană, susceptibilitatea genetică a gazdei și influențele mediului.
Diversitate genetică
Analizele genomice ale multiplelor tulpini de Helicobacter pylori au demonstrat o diversitate genetică substanțială. Această heterogenitate genetică remarcabilă este atribuită mai multor factori, inclusiv rate ridicate de mutație, evenimente frecvente de recombinare și transfer orizontal de gene.
Genomul Helicobacter pylori conține numeroase secvențe ADN repetitive, inclusiv sisteme de restricție-modificare care protejează împotriva ADN-ului străin și contribuie la diversitatea genetică prin generarea de rearanjamente genomice.
Prevalența globală și distribuția geografică
Infecția cu Helicobacter pylori demonstrează variații geografice substanțiale în prevalență, cu rate în general corelate cu statutul socioeconomic și standardele de igienă. S-a estimat prevalența globală a infecției cu Helicobacter pylori la aproximativ 44,3%, cu diferențe regionale semnificative: Africa (70,1%), America Latină și Caraibe (63,4%), Asia (54,7%), Europa (30,0%) și America de Nord (28,5%).
În cadrul regiunilor, există variații considerabile specifice țării. De exemplu, în Europa, se observă rate de prevalență mai mari în țările de est și de sud (>50% în Portugalia, Turcia și Rusia) în comparație cu țările din nord și vest (<30% în Țările de Jos, Danemarca și Elveția). În mod similar, în Asia, prevalența variază de la >80% în Bangladesh și Coreea de Sud până la <40% în Japonia și Malaezia.
Continuare în numărul viitor:
Mai mulți factori influențează riscul de dobândire a Helicobacter pylori...
