Faringitele acute, reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni respiratorii prezente atât în patologia pediatrică, cât și în cea a adultului. Cele mai frecvente etiologii sunt cele bacteriene dar și cele virale (mai ales la sugar și copilul mic), mult mai rar fiind prezente etiologia fungică și cea parazitară.
Streptococul beta-hemolitic de grup A (GAS), este cel mai frecvent responsabil de faringitele de la vârsta preșcolară și școlară - determină 20-30% din cazuri, însă, postpandemic, asistăm la creșterea cazurilor și la adult, cu virulență și risc de invazivitate modificate. Sunt posibile complicații imediate, supurative, flegmoane periamigdaliene, infecții tegumentare și de părți moi cervicale, otite medii, sinuzite dar și meningite sau sepsis. Pentru copii, riscul complicațiilor la distanță, prin mecanism imun, necesită supravegherea în convalescență. Sunt semnale internaționale care sugerează laboratoarelor să introducă curent antibiograma pentru GAS.
Și alte tipuri de streptococi beta-hemolitici, de grup C sau G sunt implicați în faringitele acute.
Scorul McIsaac, poate ajuta în diferențierea faringitelor bacteriene de cele virale (vezi tabel 1).
Un scor 0-1, nu recomandă utilizarea de antibiotice, pentru un scor 2-3 se recomandă testare antigen streptococic sau cultură, în timp ce scorul peste 4 puncte sugerează inițierea unui tratament antibiotic empiric.
Dintre infecțiile emergente, menționez mpox, care în cursul epidemiei din 2022, a prezentat manifestări faringiene în 23-32% din cazuri.
Faringitele virale, sunt produse cel mai frecvent, într-un context respirator mult mai complex, cu prezența de cefalee, rinoree/coriză, conjunctivită, tuse, în unele cazuri cu manifestări digestive predominant - dureri abdominale, greață, tulburări de tranzit. Dintre aceste etiologii amintim adenovirusuri, enterovirusuri, virusurile gripale și paragripale, virusul sincițial respirator, HIC, Epstein Barr, citomegalovirus, dar și virusurile rubeolic, rujeolic și rotavirus.
Pentru pacienții imunodeprimați, corticodependenți, etiologia fungică este mult mai frecvent diagnosticată. Dintre parazitoze, toxoplasmoza poate fi asociată faringitei.
În concluzie, faringitele sunt manifestări ale unei palete largi de agenți etiologici, care nu necesită un tratament antibiotic de primă intenție general ci numai asociat anumitor tablouri clinice sugestive pentru etiologia bacteriană. Prin acest mesaj îmi exprim speranța unei evaluări personalizate a pacienților și o decizie judicioasă de limitare a consumului inutil de antibiotice.
